În recentul Program de guvernare, printre alte obiective generale pe linie de apărare națională, se amintește și ”Creșterea graduală a cheltuielilor/investițiilor de apărare cu până la 5% din PIB conform evoluțiilor mediului de securitate și deciziilor la nivelul NATO și UE — din care 3,5% din PIB pentru cheltuieli de bază în apărare și 1,5% pentru cheltuieli conexe și investiții cu impact mai larg în domeniul apărării” (https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial–PI–580–2025.html). De altfel, în ultimii ani bugetul pentru apărare este proiectat mereu în creștere, țintindu-se la 10 miliarde Euro – care să vizeze exclusiv domeniul militar. Evident, nu totul se cheltuie neapărat pentru armament, uniforme și muniție. 1,5% din PIB e rezervat pentru investiții „conexe”, și tocmai aici insistăm cu câteva remarci. Spre exemplu, se discută tot mai des despre mobilitatea militară. În această privință este vorba despre nimic altceva decât drumuri, căi ferate, infrastructură modernă, toate conectate între ele. Motivul este simplu: pentru ca armata să poată ajunge rapid, oriunde e nevoie. Și aici vine întrebarea: dacă tot construim autostrăzi pentru tancuri, nu cumva le pot folosi și tirurile firmelor românești? Ba da. Nu ai cum să faci o autostradă doar pentru armată, pentru că odată construită, servește tuturor. Potrivit programului amintit mai sus, activitatea Comitetului Național de Coordonare a Mobilității Militare presupune o colaborare solidă între Transporturi, Apărare și Externe. Acestea, împreună, urmează să gândească proiecte, atrăgând fonduri europene, ca într-un orizont rezonabil de timp să fie legate porturile de la Marea Neagră cu cele din Baltică și Egee. Și asta nu doar pe hartă, ci efectiv, pe șosea și pe șină de cale ferată. Pe scurt, odată duse la capăt, respectivele proiecte vor face ca România să fie străbătută de coridoare strategice. Acestea, indiscutabil, vor putea fi extrem de folositoare trupelor NATO, dar, totodată, pot profita și fluxurile de mărfuri, turismul, economia în ansamblu, pentru conectivitate. În plus, Guvernul intenționează să simplifice procedurile, adică să se poată circula mai repede, cu mai puține hârtii. Adică, mai multă coordonare, exact ce ne dorim de multă vreme. Toate acestea înseamnă bani investiți, care se concretizează în căi asfaltate, linii ferate și gări, poduri, logistică etc. În paralel, crește și industria de apărare; se cer componente, piese, echipamente, iar firmele locale pot profita. Dar, pentru asta, trebuie să fie pregătite – cu resurse; cu angajați, cu viziune. Așadar, neîndoielnic, cheltuielile pentru apărare cresc, dar dacă sunt bine direcționate, pot aduce un câștig înzecit pentru întreaga economie. Acestea nu trebuie a fi puse neapărat în legătură doar cu războaie viitoare, ci și cu dezvoltarea, integrarea în rețelele europene. Dincolo de discursurile tehnice, ideea e simplă: dacă tot investim în apărare, să investim inteligent. Adică să câștige și armata, dar și economia, realizând drumuri mai bune, mai rapide, mai sigure.