Trei ani de război în Ucraina: Povestea tânărului refugiat Vasile la Iași
Au trecut deja trei ani de la începutul conflictului din Ucraina, iar în urma acestuia, mii de refugiați au ajuns în România. Potrivit ziaruldeiasi.ro, pe 18 martie se împlinesc trei ani de când un grup de 44 de copii a ajuns la Centrul de Plasament din Bucium. Acești copii au parcurs un drum de 16 ore cu trenul și au petrecut două săptămâni într-un subsol, sub amenințarea constantă a bombardamentelor.
Astăzi, din cei 44 de copii, doar 18 mai sunt în Iași. Ceilalți s-au întors în Ucraina, fie alături de familiile lor, fie în plasament sau adopție. Autoritățile române au lucrat pentru a găsi soluții care să faciliteze repatrierea acestora, acolo unde condițiile le permit această opțiune.
Unul dintre acești tineri este Vasile, un băiat de 19 ani, care a reușit să învețe limba română și să se înscrie la facultate în Iași. Vasile provine dintr-o familie disfuncțională; mama sa, de origine basarabeană, și tatăl ucrainean s-au separat din cauza problemelor cu alcoolul. În urma separării, Vasile s-a mutat cu sora sa la un centru de plasament din Dnipro; mai apoi, cu izbucnirea războiului, au fost transferați la Centrul de Plasament din Bucium.
Cu ajutorul Direcției de Asistență Socială și al Fundației Salvați Copiii, Vasile a reușit să se integreze. Chiar dacă nu a obținut statutul de elev, a fost determinat să învețe. A absolvit un colegiu tehnic agro-alimentar din Ucraina și, datorită rezultatelor sale bune, a urmat cursuri de frizerie și limba engleză, reușind să fie admis la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
Vasile locuiește acum la cămin și, în vacanțe, se întoarce la centrul de plasament. Andreea Corodescu, șefa Centrului C.S.C. Bucium, menționează că el beneficiază de toate drepturile acordate copiilor români instituționalizați, inclusiv hrana, cazarea și acces la servicii medicale. De asemenea, primește alocații și indemnizații, inclusiv o sumă de 600 de lei lunar pentru hrană.
Vasile spune că viața lui nu s-a schimbat radical. Deși îi lipsește țara natală, a ales să rămână în România până când conflictul se va încheia. Cu toate acestea, i-a fost greu să învețe limba română datorită diferențelor de alfabet și gramatică. Cu toate acestea, cu ajutor, a reușit să se acomodeze.
Tânărul își dorește să lucreze vara, deschis la orice oportunitate, dar visul său este să devină frizer. Deși nu are încă prieteni români, își petrece timpul cu alți studenți străini, explorând orașul. Vasile apreciază parcurile din Iași și Palatul Culturii, locuri unde se duce să se recreeze.
Pentru el, Iașul este un loc propice pentru a-și construi o viață. Deși întâmpină dificultăți lingvistice și nu este cel mai mare fan al mâncărurilor tradiționale, este hotărât să ducă o viață normală până când se va întoarce acasă.
