Povestea lui Otto Kusel, un erou necunoscut al Holocaustului
Update cu 6 luni în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Maria Popescu
Povestea lui Otto Kusel, un erou necunoscut al Holocaustului
Otto Kusel nu provenea dintr-o familie nobilă și nu era un om de afaceri remarcabil, precum Oskar Schindler, cel care a salvat peste o mie de evrei. De fapt, Kusel era un simplu infractor, dar destinul l-a adus în mijlocul ororilor unei mașinării naziste de exterminare, unde a reușit să salveze sute de vieți. Aceasta este povestea unui om care nu a dorit niciodată să devină erou, așa cum relatează Deutsche Welle.
Puțini auziseră de Kusel în Germania. Sebastian Christ, un scriitor și jurnalist, a descoperit povestea lui de la directorul muzeului Auschwitz-Birkenau, dar abia după două decenii de cercetări, a găsit un interviu rar cu Kusel într-o carte veche. Kusel s-a născut lângă Berlin în 1909 și, la vârsta de 14 ani, a renunțat la școală pentru a deveni electrician, începând să vândă sireturi și fructe din ușa în ușa. Din păcate, marii ani de criză economică din 1929 au dus la o măcinare a veniturilor sale, lăsându-l să se confrunte cu dificultăți din ce în ce mai mari.
După ce naziștii au preluat puterea, Kusel a avut o atitudine defavorabilă față de noua conducere, conform unui incident care l-a marcat: a fost alungat de la un institut de stat pentru că nu a salutat cum se cuvenea, retorica lui „Heil Hitler” fiind străină pentru el. În 1937, datorită multiplelor sale condamnări pentru furt, a fost arestat de Gestapo și trimis în lagărul Sachsenhausen.
În ciuda cincelării sale ca infractor de carieră, Kusel a primit un rol special în lagăr. El a devenit „kapo”, un detinut funcționar care trebuia să ajute paznicii. Spre deosebire de alții care abuzau de putere, Kusel a folosit această poziție pentru a-și ajuta colegii prizonieri, salvându-i de la muncile extenuante.
În 1940, Kusel a fost transferat la Auschwitz, un lagăr tânăr pe atunci, unde a continuat să își folosească influența pentru a oferi ajutoare prizonierilor, sfătuindu-i să nu se prezinte ca academicieni sau ofițeri, pentru a nu fi condamnați la moarte. El a comunicat cu ei fără a atrage atenția paznicilor SS, utilizând limba poloneză.
Kusel s-a alăturat unui plan de evadare, dar a fost trădat de o femeie geloasă, ceea ce l-a condus înapoi în Auschwitz, în blocul 11, unde erau condamnații la moarte. Cu toate că mulți l-au suspectat că ar fi trădat, el a declarat că nu ar fi putut face așa ceva.
Pe măsură ce soldații sovietici se apropiau de Auschwitz, Kusel a fost transferat din nou, unde a supraviețuit unui marș al morții. În 1945, la finalul războiului, Kusel s-a întors la viața normală, s-a căsătorit și a avut doi copii.
În 1964, a fost unul dintre supraviețuitorii de la Auschwitz care au depus mărturie în procesul de la Frankfurt. Totuși, judecătorii l-au suspectat de colaborare cu naziștii din cauza supraviețuirii sale nealterate în lagăre. Aceste acuzații au fost total greșite.
Kusel a preferat să vorbească puțin despre trecutul său, din cauza rușinii. A menținut contactul cu alți supraviețuitori polonezi până la moartea sa în 1984, fiind recunoscut ca un erou în Polonia și onorat cu titlul de cetățean de onoare.
Povestea lui Otto Kusel subliniază puterea umanității într-un context de brutalitate extremă. Sebastian Christ subliniază importanța de a rămâne uman în cele mai dificile vremuri și faptul că oricine poate face bine dacă crede în sine și în valorile umanității.
