Tehnologia reproductivă a făcut progrese importante în ultimii 20 de ani, oferind cuplurilor șanse reale să devină părinți prin fertilizare in vitro și crioconservare a embrionilor. Totuși, potrivit Prof. Dr. Bogdan Doroftei, specialist în obstetrică-ginecologie, în România limitările legislative restricționează accesul legal și utilizarea embrionilor, iar subiecte precum paternitatea post-mortem sau mame surogat rămân fără reglementări clare.
👉Provocările paternității post-mortem și a drepturilor asupra embrionilor
În România, paternitatea post-mortem este o zonă juridică neacoperită. După moartea tatălui biologic, femeile care doresc să folosească embrionii congelați nu au un cadru legal care să le permită acest lucru. „În România, paternitatea post-mortem nu este reglementată. Există cazuri în care tatăl moare, iar femeia ar vrea să folosească embrionii înghețați, dar legislația nu are răspuns. Etic, vorbim despre un copil născut după moartea tatălui”, detaliază Prof. Dr. Doroftei.
Un exemplu concret este cazul unei femei din Iași care solicită în instanță dreptul de a deveni mamă după decesul partenerului său, survenit cu puțin timp înainte de implantarea embrionului obținut prin fertilizare in vitro. Această situație evidențiază lipsa unui cadru legislativ clar care să reglementeze drepturile și riscurile legale, inclusiv litigii succesorale sau incertitudinea filiației.
👉Restricțiile privind accesul și folosirea embrionilor în fertilizarea in vitro
Prof. Dr. Bogdan Doroftei explică faptul că, în situația în care un cuplu optează pentru fertilizarea in vitro și păstrarea embrionilor pentru o sarcină viitoare, în România accesul ulterior la acești embrioni este condiționat de consimțământul ambilor parteneri biologici. Dacă aceștia se despart, femeia nu poate continua transferul embrionilor fără acordul soțului. „Noi nu putem face transferul unei femei fără aprobarea soțului. Cei doi sunt proprietarii biologici ai embrionilor. Fără consimțământul ambilor, nu se poate începe sarcina”, precizează specialistul.
Această restricție are atât implicații juridice, cât și etice, pentru că lipsa unor reguli clare ar putea genera cazuri de șantaj ori litigii privind paternitatea. În acest context, medicina reproductivă avansată este limitată de normele legale care încă nu țin pasul cu evoluția științei în România.
👉Absentele reglementării privind mamele surogat și efectele asupra drepturilor familiale
O altă problemă juridică o reprezintă mama surogat. Deși există interes pentru această procedură, în România ea nu este legal reglementată. „Codul Familiei spune clar: mama este femeia care naște copilul. Atât. Aici se oprește legea. Medicina a evoluat, dar dreptul familiei a rămas în urmă”, subliniază Prof. Dr. Doroftei.
Există însă un singur caz de succes în România, în care o instanță a permis transferul drepturilor asupra copilului născut de o mamă surogat către tatăl biologic. În alte țări europene, legea acoperă aceste proceduri, garantând certificatul de naștere pe numele părinților biologici. România dispune de tehnologie avansată pentru fertilizare, testare genetică și crioconservare, dar cadrul legislativ restricționează semnificativ utilizarea acestor metode.
