Până la 10 ani a trăit într-un sat neelectrificat, iar în clasele V-VIII învăța, după ce muncea pe câmp, pe drumul de 3 kilometri pe care-l străbătea zilnic, pe jos. La 19 ani ajungea la Steaua, fiind una dintre marile speranțe ale sportului românesc. La 20 de ani a fost trimis însă în mină, iar apoi a avut ghinionul de a trăi în umbra unor titani, Francisc Vaștag și Rudel Obreja. Nu s-a lăsat doborât când i-a fost greu, astfel că peste ani a devenit primul campion de box profesionist al României. La 30 de ani a fost la un pas să fie învins de cel mai dur adversar din carieră, cancerul. A câștigat cea mai importantă luptă a vieții și a ajuns un om de afaceri cunoscut al Iașului și deputat. A coborât din trenul politicii și a rămas doar în cel al boxului, fiind singurul ieșean care conduce o federație națională. Despre roller-coasterul vieții pline de culoare pe care Vasile Cîtea a trăit-o până acum s-ar putea scrie un roman. „Ziarul de Iași” încearcă să condenseze totul într-un articol. Născut pe 25 iulie 1963 la Târgu Frumos, eroul articolului a copilărit la Filiași, în comuna Bălțați, localitate în care electrificarea a ajuns în 1973. De aceea, până la 10 ani, Vasile Cîtea, care era pasionat de lectură, istorie și geografie, a fost silit să citească toate cărțile pe care le avea biblioteca școlii la lumina lămpii. Astfel, momentul în care curentul electric a ajuns în gospodăria condusă de un tată angajat la Piscicola și o mamă care lucra la CAP, în care trăiau șase copii, a fost privit ca o mare sărbătoare. Și a lăsat un impact deosebit asupra copilului. Acesta și-a urmat visul și a reușit să intre la Liceul Energetic. Ursitoarele au avut însă alt plan cu puștiul ajuns în Iași. În primul an de liceu, un coleg din ultimul an i-a pus piedică în momentul în care preluase lenjeria curată a camerei al cărei șef era. Aprig, Vasile Cîtea nu a ezitat să-i aplice o corecție „veteranului”, care, însoțit de mai mulți colegi, și-a luat seara revanșa. Cu vârf și îndesat! A fost momentul în care copilul venit de la Bălțați a decis că trebuie să învețe un sport de contact, care să-l ajute să se protejeze. Ajuns întâmplător în sala de box, deși se dusese să învețe lupte, Vasile Cîtea a fost înrolat imediat de antrenorul Constantin Lucan la CSS Unirea. Vasile Cîtea a ascultat de mentorul lui doar pe jumătate. A pus boxul în centru, însă a făcut și școala profesională și liceul, la seral, apoi și Facultatea de Educație Fizică și Sport de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, iar ulterior un master în Administrație Publică la Universitatea București. Punerea sportului pe primul plan a adus însă rezultate rapide. Remarcat la competițiile interne, ieșeanul a trecut la Nicolina Iași în 1982, iar apoi, imediat, la Steaua București, unde a început să facă și armata. Zbuciumul tinereții i-au adus prima cumpănă serioasă a vieții. „Eram văzut bine, progresam, însă nu eram ușă de biserică în unitate. Într-o seară, când am sărit gardul pentru a ieși în oraș am nimerit exact în fața comandantului unității, colonelul Vilău. Cum în acea perioadă trei canotori din unitate, legitimați tot la Steaua, s-au înecat după ce plecaseră fără voie în oraș, comandantul a făcut ordine. A dat afară toți sportivii problemă. Am fost trimis pentru o perioadă la Cluj, la ASA, iar imediat la Minerul Lupeni, unde am ajuns și să lucrez în mină” povestește Vasile Cîtea. Norocul României de a avea un boxer de talia lui Francisc „Feri” Vaștag a fost ghinionul lui Vasile Cîtea, care își aduce aminte: „Am fost cu Feri la aceeași categorie, 67 de kilograme. Nu am reușit să-l bat niciodată! Era un fenomen! Îi știam toate loviturile pe dinafară, dar tot nu reușeam să i le blochez! Avea o lovitură pe care numai el o dădea. Cu toate astea, ne înțelegeam foarte bine, am fost împreună la lotul național, însă el mergea la Europene, Mondiale, Olimpiade, iar eu la alte turnee internaționale, unde am obținut multe medalii”. Evenimentele din decembrie 1989 i-au schimbat cariera lui Vasile Cîtea. Sătul să stea în umbra lui Vaștag, simțind că lucrurile se prăbușesc la Uzina Nicolina și că din meseria de antrenor, pe care o putea face după ce în 1988 absolvise Școala de Antrenori din cadrul ANEFS București, nu poate întreține o familie în vremuri tulburi, ieșeanul a trecut la profesionism în 1990. Cel care l-a convins a fost Dumitru Ciobotaru, secretar general al Federației și al Ligii Profesioniste, un fost boxer de Cartea Recordurilor, care a fost campion național la toate categoriile de greutate, de la muscă la supergrea! Deși a devenit în 1991 primul campion național la box profesionist și a avut multe lupte internaționale, inclusiv cu celebrul Javier Castillejo (vezi AICI) boxul profesionist nu a fost ce trebuia pentru Vasile Cîtea: Loviturile dure primite la profesioniști și lipsa unei metodologii de protecție și recuperare au adus în calea lui Vasile Cîtea cel mai periculos adversar al vieții: cancerul. Se întâmpla în 1993, la un an după ce fusese la un pas de a deveni campion european. Rămas fără loc de muncă, silit să abandoneze boxul, extrem de slăbit, având doi copii mici, Vasile Cîtea s-a trezit la peste 30 de ani că trebuie să o ia aproape de la zero. A devenit director la o societate de pază, Protguard, și-a deschis, în paralel, câteva mici afaceri, inclusiv o carmangerie, iar în 1996 a înființat propria firmă, FGM. Apoi, și-a diversificat portofoliul și a ajuns, treptat, unul dintre oamenii de afaceri de succes ai Iașului. În ultimii ani, Vasile Cîtea a fost cunoscut mai mult pentru faptul că a fost deputat, în două mandate, în perioada 2016-2024. În paralel cu afacerile și politica, Vasile Cîtea a fost o prezență activă în lumea boxului. A fost președinte al Colegiului de Antrenori, în 2006 a fost cel mai bun arbitru de la Campionatele Europene, iar din 2016 este președintele Federației Române de Box. Printre proiectele pe care acesta le are la FR Box se numără și sprijinirea boxerilor cu probleme, pe plan financiar sau moral. Unul dintre numele mari alături de care ieșeanul este în ultima perioadă e fostul campion de box și automobilism Mihai Leu, care are serioase probleme de sănătate. După ce a trăit până la 62 de ani ca într-un roman, Vasile Cîtea privește cu mândrie înapoi: „Pildele din basmele copilăriei, în care binele învingea mereu, m-au ghidat toată viața. Sunt mândru de ce am realizat până acum, peste tot am plecat de jos și am ajuns în vârf. Pe plan sportiv, am luat-o de la zero și am devenit campion, arbitru internațional, proprietarul unui club, Gladiatorul, președinte al Federației. În afaceri, am plecat tot de jos, munceam cu oamenii pe teren pentru a înțelege specificul meseriei, și am obținut rezultate foarte bune. În politică am plecat de la lipitor de afișe și am ajuns deputat”.