Odată cu tragerea la sorți a meciurilor din primul tur de pe tabloul principal al Concord Iași Open – powered by MET, încep și emoțiile pentru tenismenii români, ca și pentru pasionații care le urmăresc evoluțiile. După cum se știe, trei jucători din România au acces pe tabloul principal: Filip Jianu, datorită clasamentului ATP (poziția 274 săptămâna trecută, cel mai bine clasat jucător român), iar Cezar Crețu și Luca Preda prin amabilitatea organizatorilor. Scurtă trecere sub lupă a șanselor pe care le au sportivii tricolori de a trece în turul următor. Jianu a jucat săptămâna trecută în turneul Challenger de la Brașov, pierzând în turul al doilea. În general, în ciuda unui prim meci câștigat în circuitul ATP (în primăvară, în turul 1 al turneului de la București), Filip a avut un sezon mai degrabă modest până acum, ceea ce i-a adus și o coborâre vertiginoasă în clasament (era 211 în noiembrie anul trecut și chiar 210 acum o lună, poziția cea mai înaltă pe care a ajuns până acum). De partea cealaltă, francezul Hemery are avantajul unei experiențe superioare, al unei staturi mai impunătoare (191 cm, cu 11 cm mai mult decât Jianu) și al victoriei în unica confruntare directă, desfășurată anul trecut pe zgura de la Bonn. Pentru că, în rest, nici Calvin nu a avut un sezon prea grozav. Îndrăznesc deci să anticipez o dispută echilibrată, în care totul rămâne posibil. Cred că Filip are o șansă de care ar trebui să profite. Nu doar clasamentul, dar și forma de moment par de partea jucătorului francez, învingător în iunie la turneul Challenger de la Royan (Franța), și care l-a învins pe croatul Borna Ćorić (85 ATP în acel moment) în primul tur al calificărilor de la Roland Garros. De partea cealaltă, ieșeanul Crețu pare în pierdere de turație, în ciuda faptului că a câștigat un turneu din categoria Futures la Bistrița, la începutul lunii mai. Ar fi de așteptat ca diferența de la turneele Challenger la cele Futures să încline balanța în favoarea francezului. Va fi prima întâlnire dintre cei doi jucători, dovadă în plus a faptului că evoluează în divizii diferite. S-ar putea spune că foarte tânărul Luca a avut noroc la tragerea la sorți. Dar, dacă ne gândim că din calificări ar putea să vină, bunăoară, moldoveanul Radu Albot (ajuns la 35 de ani, în jurul locului 300, după ce a fost pe 39 acum vreo șase ani…), înțelegem că orice victorie a lui Luca pe tablou ar fi o mare surpriză. Și totuși, cuget la faptul că tânărul constănțean l-a bătut anul ăsta pe Cezar Crețu, pe Ștefan Paloși (o altă promisiune a tenisului românesc rămasă, din păcate, la stadiul de speranță neconfirmată), mă gândesc că, în ianuarie, la Doha, a pierdut greu, în trei seturi, în semifinalele unui turneu Futures, în fața unui jucător numit Leo Borg, fiul celebrului Björn Borg, clasat cu vreo 500 de locuri mai sus decât el… toate astea mă fac să cuget, cum spuneam, că a venit, poate, ora surprizei. A acelei surprize de care Luca Preda are mare nevoie pentru a putea arăta că este capabil să facă saltul atât de dificil de la tenisul juniorilor la cel al bărbaților adevărați.