Falimentul unei firme: Intrarea României în Schengen și birocrația afectează afacerile locale
Un mic business din România s-a confruntat cu falimentul din cauza birocrației și a intrării țării în Spațiul Schengen, iar acum se află în centrul unei dispute fiscale. Reprezentanții firmei sunt vizați de autoritățile fiscale care solicită răspunderea personală a conducătorilor pentru datoriile acumulate, dar plângerea a fost respinsă din lipsă de probe, conform concluziilor tribunalului.
👉 Problemele financiare și răspunderea administratorilor
Potrivit datelor furnizate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP), Gabriela A. a administrat firma respectivă din 2015 până în februarie 2024, timp în care societatea a acumulat datorii de 263.833 lei. Datoriile se refereau la contribuții neachitate la sistemele de asigurări sociale, impozitul pe salarii, TVA și amenzi. Înainte de a fi declarată insolventă, administrarea a fost cedată către Victoria A., motiv pentru care Fiscul s-a îndreptat și împotriva acesteia.
În iunie 2025, tribunalul a deschis procedura de insolvență, recunoscând și pretențiile Fiscului. Reprezentanții AJFP au considerat că insolvența a fost cauzată de un management defectuos. Conform legii, răspunderea personală a administratorului intervine doar dacă se dovedește săvârșirea unei fapte care a dus la intrarea voită în insolvență, lucru pe care Fiscul nu a reușit să-l demonstreze.
👉 Cauzele falimentului și impactul asupra afacerii
Gabriela și Victoria A. susțin că falimentul a fost determinat de cauze externe, arătând că firma se ocupa cu curățarea spațiilor din fabrici și colectarea resturilor industriale. Însă, lipsa forței de muncă locale le-a împins să angajeze muncitori din afara Uniunii Europene, iar modificările legislației au dus la pierderea acestora. Începând cu intrarea României în Spațiul Schengen, 31 martie 2024 și 1 ianuarie 2025, muncitorii extracomunitari au ales să plece în alte state pentru salarii mai mari.
Încercările de a angaja noi muncitori au fost dificultate de birocrația întârziată, ceea ce a dus la pierderi financiare și la incapacitatea de a face față datoriilor. La finalul anului 2024, firma mai avea doar 1.927 lei în cont, față de datorii totale de 687.000 lei. Tribunalul a concluzionat că Fiscul nu a adus dovezi care să susțină plângerea și că lipsa acțiunilor de redresare a fost rezultatul unor factori obiectivi.
