Potrivit unei initiative legislative recente, armata noastră ar trebui să își facă bagajele: de la oraș, să mărșăluiască definitiv către un spațiu (de altfel, de ce nu, cât se poate de plăcut) al vitelor și porumbului. Oricum, în …extravilan. Vremurile s-au schimbat, și dacă până acum armata stătea cu tancul lângă cafeneaua din colț, cu tunul parcat în vecinătatea mall-lului și cu cazarma la doi pași de piață, noua lege (dacă va trece prin furcile caudine știute) vrea să mute totul „unde cântă cocoșul și se scutură prunii în vânt.” Pe scurt, inițiatorul dorește cam așa: cazărmile, depozitele de armament, poligoanele și toate celelalte minunății militare trebuie mutate din orașe în câmp. Motivul oficial? Să nu se sperie populația civilă dacă – Doamne ferește – vin „băieții răi” să ne atace. Dar iată cum sună textul Expunerii de motive: ”Ne referim în primul rând la necesitatea schimbării amplasamentului (relocării) obiectivelor militare din mijlocul zonelor rezidenţiale, din aglomerările urbane mai ales, cu scopul de a evita expunerea civililor la riscurile unui atac armat venit din partea unor forțe ostile statului român. Indiferent dacă este vorba de atacuri teroriste izolate sau de atacuri aeriene venite din partea unei armate inamice, se impune ca obiectivele militare ale României să fie amplasate în așa fel încât civilii să nu fie expuși pericolului. Propunem prin acest proiect de lege schimbarea amplasamentului unităților militare şi echipamentului aferent ce le aparține, din interiorul localităților în afara acestora, la o distanţă estimată de specialiștii Ministerului Apărării Naţionale drept sigură pentru zonele locuite de civili. Bineînțeles că această estimare va avea în vedere doar pericolul creat de utilizarea unor arme convenţionale, întrucât armamentul de distrugere în masă (de exemplu cel nucrlear) are cu totul alte caracteristici, altă putere de distrugere.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2025/b250.pdf). Planul pare simplu… pe hârtie. În 90 de zile, dacă proiectul ar deveni lege adevărată, specialiștii MApN trebuie să facă un calcul „la milimetru” despre cât de departe trebuie să fie tancul de blocul cu patiserie la parter. După aceea, în alte 6 luni, trebuie să găsească terenuri „libere” pentru noile tabere – pajiști, lanuri de grâu, pășuni cu oi și, de ce nu, un teren de porumb bine copt. Dacă nu găsesc, vine exproprierea. Dar, mutarea nu costă puțin. Este vorba de miliarde, drumuri de acces, clădiri noi, alimentare cu apă, curent, rețele de comunicații. Dar (oricum, personal credem că sigur nu va fi așa) cine stă să numere banii când e vorba de siguranța națională? Îi plătim din buget, eventual mai scoatem ceva de la consiliile județene și, gata, problema e rezolvată. Gândindu-ne și la ce rămâne în oraș, în mod cert terenurile eliberate nu vor fi lăsate la voia întâmplării. Nu, nu se vor face mall-uri sau blocuri cu 15 etaje și parcare pentru autoturisme. Textul proiectului de lege e clar: doar școli și spitale publice. Adică locuri unde, dacă vine vreo rachetă, măcar să știm că ajunge direct în curtea școlii, nu la tancuri. Ținând cont de realitatea din teren, să fim serioși: mutarea asta nu se face nici în două zile, nici în doi ani. Tancurile nu merg cu 130 km/h pe autostradă, iar logistica militară nu se împachetează în cutii IK… Până la urmă, e posibil ca legea să fie adoptată/aplicată cu viteza cu care se construiește la noi un spital regional – adică… în timp geologic. Mai va dura până la un alt fel de tabăra de vară a armatei… Imaginați-vă: soldați în grei bocanci, pășind printre baloți de fân, tancuri parcate lângă un saivan, și tunuri care trag de probă peste lanul de floarea-soarelui. În pauză, soldații ar putea mulge o vacă sau aduna prune pentru compot. Așa ar arăta viitorul Armatei României, dacă proiectul de lege ar deveni normă imperativă (puține șanse, după noi). Și dacă nu… măcar avem un nou subiect de glume pe la birou ori birtul din colț. Numai că, deocamdată, Consiliului Economic și Social, a avizat ”Nefavorabil” proiectul de act normativ în discuție. Motivarea, simplă: ”schimbarea amplasamentelor obiectivelor militare implică resurse financiare importante într-un moment în care deficitul excesiv nu mai permite inițierea altor investiții majore; având în vedere caracterul militar al acestor decizii, acestea trebuie luate în funcție de necesitățile de apărare și securitate națională de către autoritățile competente în domeniu”. Să mai spunem, în final, că, totuși, proiectul de lege nu se referă la schimbarea amplasamentului unităților spitaliceşti, a celor de învățământ, a centrelor administrative şi celor culturale aparținând Ministerului Apărării Naţionale.