Politehnica Iași a câștigat lejer marți, în Copou, în etapa a III-a a Ligii a II-a de fotbal, 3-0 (2-0) cu Gloria Bistrița. Succesul s-a datorat prestației palide a oaspeților, care nu au arătat deocamdată că au depășit nivelul Ligii a III-a, la care au evoluat în sezonul trecut. Acest lucru nu trebuie să știrbească din meritele gazdelor, care au arătat mult mai bine decât în primele două runde, când au pierdut acasă cu nemțenii de la Ceahlăul și au câștigat cu șansă la Bacău, cu o nou-promovată. Iată câteva dintre plusurile văzute marți, în Copou. Aproape în totalitate, toți jucătorii ieșeni s-au dăruit, au avut elan, determinare. Astfel, adversarul a fost sufocat rapid, neavând putere de reacție. De aceea, chiar și când Bistrița a încercat, în repriza a doua, să relanseze jocul, senzația că meciul nu poate avea decât o singură soartă, victoria clară a Iașului, a fost pregnantă. La Poli trebuie remarcat debutul lui Ghindovean, solid pe postul de mijlocaș de legătură, dar și marcator al unui gol de senzație. Totodată, a ieșit din nou în evidență puștiul Opriș, adus de la U Cluj, care a făcut câteva curse de excepție pe flancul drept. Un plus trebuie trecut și în dreptul lui Inglada, care a deschis scorul într-un moment în care Iașul nu găsea drumul spre poarta lui Greab. Nici Tiehi nu a jucat rău, deși a rămas iar fără gol, cele patru (!) încercări ale sale fiind parate de Greab, în timp ce Ștefanovici, chiar dacă poate mai mult, e cu un cap peste adversarii actuali. Mai trebuie precizat că Ferhaoui a profitat de faptul că adversar direct i-a fost un puști de 17 ani, Salka, și a făcut în actul secund câteva faze care au luat ochii fanilor de la tribuna B. Cei peste 2.000 de ieșeni care au venit într-o zi de marți să vadă un meci cu o echipă modestă au avut un cuvânt important de spus în economia partidei, atmosfera fiind, de multe ori, peste multe meciuri din Liga I. Cum tonul a fost dat din Peluza Nord, repopulată după ce numele și sigla echipei de tradiție s-au întors acasă, pe tapet se pune iar o dilemă dureroasă: Ar fi evitat retrogradarea Politehnica în vară dacă ar fi avut ultrașii lângă ea? Chiar dacă, de regulă, la 3-0 nu se mai caută pete în soare, succesul nu trebuie să entuziasmeze și trebuie să păstreze Poli cu picioarele pe pământ. Asta mai ales că în jocul Iașului au fost și câteva probleme, iar în etapele următoare vor fi întâlniți și adversari mult mai puternici. Prinicpalele deficiențe văzute marți sunt: Pe fondul unui joc cu un adversar modest, câțiva fotbaliști ieșeni nu au părut conectați sută la sută la meci, de aici rezultând și unele erori individuale importante. Acestea nu au costat acum, însă riscul ca perpetuarea lor să fie speculată în viitor, de alte formații mai valoroase, există. Printre exemple se numără eroarea lui Fernandez din minutul 35, când portarul spaniol a respins slab, dar și gafele simple comise de Ruben Silva. La fel ca în primele runde, Poli a stat bine la capitolul jucătorului născut în 2007, Opriș, dar a păcătuit la cel al fotbalistului născut în 2005. Marți, Hrib s-a zbătut în gol, având o singură ieșire la rampă, un șut de la distanță pe lângă poartă, exact înainte de a fi înlocuit, iar înlocuitorul lui, Gligor, abia venit, nu a adus vreun plus. Cum postul pe care joacă cei doi, de dispecer la mijloc, este esențial într-o echipă, nu e de mirare că Iașul a pus accent pe flancuri (asta și pentru că un alt mijlocaș de zonă centrală, închizătorul Ricardo Farcaș, a fost discret) și a dus scorul la 2-0 cu șuturi din afara careului. Politehnica a avut destule probleme în urma momentelor statice de joc cu Gloria Bistrița în atac, multe centrări ale ardelenilor generând dezechilibre în careul gazdelor. Acest lucru s-a văzut mai ales în repriza a doua, când oaspeții au încercat mai mult. Iar faptul că Iașul a scăpat fără gol se datorează faptului că la finalizare a fost un puști de 19 ani, Jimmy Otega King, care nu a reușit să marcheze în cele două faze în care a reluat, fără probleme, cu capul, din careu.