Andrei Pavel, directorul turneului de la Iași: A devenit o constantă în tenisul românesc și nu aș renunța la el pentru nimic în lume

Andrei Pavel (51 ani), directorul turneului de la Iasi, e un interlocutor jovial si vorbaret. Desi extrem de ocupat, a acceptat cu amabilitate o scurta discutie, purtata pe aleile bazei de la Ciric. Dialogul cu el a fost intotdeauna simplu si direct, fara prea mult aer protocolar. Andrei, ce îți mai face spatele? (cum sportul de performanță impune eforturi extreme, Andrei a avut probleme de spate de-a lungul carierei, suportand si o complicata interventie chirurgicala) Sunt bine, multumesc! Continui sa joc tenis cu prietenii, si nu mai am dureri. Sunt prudent atunci cand servesc, pentru că simt o oarecare jenă, dar încerc să nu forțez prea mult și totul e în regulă. Ai un băiat de 23 de ani, știu că nu joacă tenis, cu ce se ocupă? (Ca să întelegeți întrebarea, se impune o scurtă poveste, celebră printre jucătorii din circuit. La ediția din 2002 a turneului de la Roland Garros, Andrei se califică în sferturi de finală, după o victorie de senzație în fața germanului Tommy Haas, numărul 3 mondial la acea oră. Cum soția, aflată în Germania, tocmai născuse, Andrei nu a ezitat să se urce în mașină, să conducă pănă în Germania și înapoi la Paris, doar pentru ași vedea și îmbrățișa soția și copilul nou născut. Evident, acest drum a lăsat urme, el pierzănd în fața spaniolului Alex Corretja, astăzi consultant Eurosport, după trei seturi care au durat, totuși, aproape trei ore…) Băiatul meu de foarte ok, a terminat o facultate de fizioterapie și lucrăm împreună…cum s-ar spune, suntem parteneri de afaceri. Am deschis o clinică și se ocupă de sportivi, profesioniști sau amatori, încercăm să-i ajutăm pe toți cei care au nevoie de sprijin. Ești deja de ani buni directorul turneului de la Iași, ce te leagă de acest turneu? Turneul de la Iași e un exemplu în ceea ce privește dezvoltarea de la an la an, un exemplu în ceea ce privește implicarea fără rezerve a echipei de organizatori creată în jurul lui Andrei Oriță. Ce diferență între acum și turneul de acum 6 ani! Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat anul asta…venirea lui Halep pentru demonstrativ, faptul că Wawrinka a acceptat să joace aici. Precum și faptul că foștii câștigători sunt toți aici gata să câștige din nou. Turneul de la Iași a devenit o constantă în tenisul românesc, atât la băieți, cât și la fete, și nu aș renunța la el pentru nimic în lume. Apropos de Wawrinka, ne putem aștepta să îl vedem câștigând? Cu siguranță! Stan e un băiat formidabil, un luptător extraordinar și un profesionist fără cusur. Vrea să revină în vârf, și nu face economie de efort pentru asta. Poziția lui actuală în clasamentul ATP, 153, nu reflectă nici pe departe valoarea lui extraordinară, iar adversarii simt imediat lucrul asta. Fizic se prezintă extraordinar, dar se confruntă acum cu un deficit de încredere, pentru că nu prea a câștigat meciuri (până a veni la Iași, Wawrinka a jucat 22 de meciuri de simplu în 2025, câștigând 8). Dacă reușește să lege câteva victorii, o să devină foarte greu de bătut, pentru că tenisul, ca și fizicul, sunt acolo! Ai fi vrut ca, pe vremea ta, să existe sistemul hawk eye?(Altă scurtă poveste se impune. La ediția din 2006 a Grand Slam-ului american, Andrei a pierdut în fața lui Andre Agassi o partidă de patru seturi, din care trei încheiate la tie-break! Unul dintre punctele care a înclinat balanța în favoarea americanului a fost un lob clar în afara terenului al lui Agassi, pe care arbitrii, cum se spune, l-au „băgat în teren”! Astăzi, acest lucru nu ar mai fi posibil) Cu siguranță, dar nu e vorba numai despre hawk eye. De când m-am retras, tenisul a evoluat enorm, acum e mult mai mult spectacol, mult mai multă publicitate. Am jucat pentru public, am adorat mereu această latura de „show” a fenomenului sportiv, iar tenisul de azi mi s-ar fi potrivit perfect! Dar, chiar dacă nu mai joc, am rămas aproape de tenis, și asta am de gând să fac și în anii care urmează!