După șase ore de operație, medicii din Iași au reușit să salveze mâna unui bărbat de 33 de ani care și-a amputat-o într-un accident de muncă. Dr. Radu Budurcă are un sfat pentru cei în astfel de situații: „Segmentul amputat nu trebuie pus direct în contact cu apa, pentru că apa poate distruge celulele și vasele de sânge”. Una dintre cele mai complexe și spectaculoase operații realizate la Iași în ultimii ani, care a durat aproximativ șase ore, a avut loc zilele trecute. Un bărbat de 33 de ani a fost supus unei intervenții complexe de replantare a mâinii, după ce și-a prins membrul superior într-un mecanism al remorcii. Pacientul a fost transportat de urgență la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, unde echipa medicală a reușit să îi salveze mâna. Medicii subliniază că, în astfel de cazuri, este necesară reconstrucția completă a tuturor structurilor: oase, vase de sânge, artere, vene, nervi, mușchi și tendoane. Perioada de risc pentru pacient poate dura până la 14 zile, timp în care pot fi necesare mai multe intervenții, iar procesul complet de recuperare poate să se întindă până la doi ani. Dr. Radu Budurcă (foto jos), medic primar chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu, a fost cel care a coordonat intervenția. El a explicat că a fost vorba despre un accident deosebit de grav, nu o simplă tăiere precum cele care apar frecvent în urma utilizării fierăstraielor circulare sau a altor unelte. În acest caz, mâna pacientului a fost strivită de mecanismul unei remorci de tractor, ceea ce a dus la o amputație completă. Leziunile au fost extinse și complexe, fiind necesară reconstrucția tuturor structurilor. Medicul explică faptul că, în situațiile de acest tip, precum amputația de la nivelul antebrațului suferită de pacient, pielea nu este suturată (cusută) imediat. Dr. Radu Budurcă precizează că mușchii și oasele secționate sângerează, se pot forma hematoame, iar țesuturile tind să se umfle, motiv pentru care zona este lăsată deschisă pentru a permite o relaxare naturală. Acesta atrage atenția că abia ulterior se poate evalua dacă țesuturile reatașate sunt viabile și dacă pielea, afectată în acest caz mare parte prin strivire, mai poate fi salvată. În plus, dr. Budurcă arată că, în astfel de cazuri, defectele se corectează prin suturi suplimentare sau grefe de piele, etapă pe care echipa medicală a programat-o pentru a doua zi. Medicul chirurg explică faptul că recuperarea după o astfel de intervenție este una de durată, putând să se întindă între unu și doi ani. Procesul presupune nu doar operația inițială, ci și ședințe de kinetoterapie și o perioadă mai lungă necesară regenerării nervilor, astfel încât pacientul să își poată recăpăta funcționalitatea mâinii. Medicul a explicat că, în experiența sa, utilajul care provoacă cele mai frecvente accidente grave este faiul, folosit adesea ca un fierăstrău în loc de polizor. El a spus că, atunci când se taie lemn cu faiul, discul poate sări și poate secționa pielea, osul și vasele de sânge, iar uneori se poate ajunge și la deces. Totodată, el a menționat că pe locul doi se află accidentele din industria lemnului, provocate de ferăstraiele circulare, iar mai apoi urmează accidentele rutiere. Dr. Burducă explică că totul depinde foarte mult de mecanismul accidentului. Medicul precizează că unele amputații nu sunt complete, însă toate vasele de sânge sunt întrerupte, situații numite devascularizări, care apar mai frecvent și necesită reparații de urgență ale vaselor și leziunilor asociate. Aceste cazuri se înregistrează de două-trei ori pe lună, în timp ce amputațiile complete sunt mult mai rare, doar câteva pe an, acest caz fiind al treilea din acest an. Medicul explică că, în cazul unei amputări, segmentul afectat, fie că este un deget, o mână sau altă parte a corpului, trebuie plasat într-o pungă etanșă și uscată. El subliniază că această pungă se depozitează apoi într-un mediu rece, de exemplu apă cu gheață, dar fără contact direct cu gheața, pentru a evita congelarea țesuturilor. Medicul precizează că temperatura ideală ar trebui să fie între 0 și 2 grade Celsius, astfel încât suferința celulară să fie cât mai redusă și țesutul amputat să rămână viabil.