Fie că vorbim despre o cască, bocanci cu bombeu, un ham de siguranță sau ochelari de protecție, aceste articole nu sunt doar formalități legale, ci ele fac adesea diferența între viață și moarte. În fiecare an, mii de muncitori din întreaga lume cad victime unor accidente care, în mod tragic, ar fi putut fi prevenite cu un simplu gest: purtarea echipamentului de protecție. Fie că vorbim despre o cască, bocanci cu bombeu, un ham de siguranță sau ochelari de protecție, aceste articole nu sunt doar formalități legale, ci ele fac adesea diferența între viață și moarte. Vom explora câteva dintre cele mai tragice accidente produse din cauza nepurtării echipamentului de protecție, atât din România, cât și din lume. Nu pentru a impresiona, ci pentru a sublinia un adevăr greu de ignorat: siguranța nu este negociabilă. Ai grijă de viața și corpul tău cu echipamente de calitate, pe care le poți găsi și aici. În 2021, un bărbat de 52 de ani din județul Sălaj a murit strivit de un zid în timpul unor lucrări de demolare. Ancheta a scos la iveală faptul că victima nu purta cască de protecție, deși lucra într-o zonă cu risc crescut de prăbușire. Conform ITM, dacă bărbatul ar fi purtat casca și vestă reflectorizantă, șeful de echipă ar fi putut să-l identifice rapid și să-l alerteze. Căderea s-a produs în doar câteva secunde, mult prea târziu pentru intervenție, dar suficient timp pentru ca o cască să facă diferența. În 2018, un tâmplar din Manchester a murit după ce a căzut de la peste 7 metri înălțime, în timpul instalării unei grinzi. A fost o lucrare de doar 15 minute, iar victima ar fi spus colegilor că „nu are rost să se lege pentru ceva așa de scurt”. Acel „fără rost” i-a fost fatal. Ancheta a arătat că nepurtarea hamului de siguranță a dus la un traumatism cranian sever. Ulterior, firma a fost amendată cu peste 300.000 de lire, dar viața barbatului nu a mai putut fi recuperată. Într-un laborator universitar din Cluj-Napoca, în 2019, un student a suferit arsuri chimice la ambii ochi în urma unei reacții necontrolate cu acizi. Purta halat, dar nu și ochelari de protecție, deși lucra cu substanțe corozive. Deși a supraviețuit, și-a pierdut parțial vederea. A fost un moment de neatenție și o presupunere greșită: că nimic nu se poate întâmpla „la exercițiul ăsta banal”. În 2020, un tânăr de 24 de ani dintr-un depozit de marfă din București a fost grav rănit după ce un palet de 500 kg i-a căzut peste picioare. Purta adidași, nu bocanci de protecție, deși zona era clasificată ca spațiu cu pericol de strivire. Rezultatul? Fracturi multiple, operații repetate și un viitor profesional compromis. Firma a susținut că tânărul a refuzat bocancii „pentru că îl strângeau”. Prețul confortului? Luni de spitalizare și ani de recuperare. În industria construcțiilor, majoritatea accidentelor implică curent electric. Un caz grav a avut loc în 2017 în Ilfov, unde un electrician a fost electrocutat mortal lucrând la un panou neizolat, fără mănuși dielectrice și fără unelte omologate. Ancheta a stabilit că, dacă ar fi purtat echipamentul de protecție standard, șocul ar fi fost minim, iar victima ar fi supraviețuit. Motivul nu este întotdeauna lipsa dotărilor. De multe ori, lucrătorii refuză echipamentele pentru că: Această cultură a „merge și-așa” este cel mai periculos obicei din domeniul muncii fizice. În mod surprinzător, echipamentele de protectie care pot salva vieți sunt relativ accesibile, iar investiția în ele este infimă comparativ cu consecințele lipsei lor. În cele mai multe cazuri, costul total este mai mic decât o zi de spitalizare, o amendă de la ITM sau, în mod tragic, prețul plătit prin pierderea unei vieți. În spatele fiecărui accident tragic există adesea o decizie aparent mică: „Las că nu se întâmplă nimic.” Dar uneori acel „nimic” se transformă în o viață pierdută, un membru amputat, un vis frânt. Echipamentul de lucru nu este un moft. Este bariera invizibilă dintre siguranță și tragedie. Și odată ce bariera dispare, este adesea prea târziu să ne întrebăm de ce nu am purtat-o.